Acum o sută de ani, un bărbat avea în garderobă cel puțin câteva pălării. Astăzi, ochelarii de soare au luat locul pălăriilor, care au ajuns să fie purtate de foarte puțini bărbați. Aceștia nu doar că protejează ochii de lumina puternică a soarelui dar sunt și un mod excelent de a adăuga un plus de personalitate stilistică. Prin urmare, există câteva reguli în privința purtării lor. Dar nu despre asta vom vorbi acum ci vom face o scurtă istorie a apariției și creșterii în popularitate a ochelarilor de soare.
De când bărbații au început să fie deranjați de lumina soarelui, aceștia au căutat un mod de protecție a ochilor, începând din perioada preistorică, atunci când inuiții își acopereau ochii cu niște improvizații făcute din mătase de molid. Aceasta e prima documentare a străbunicilor ochelarilor de soare dar primul personaj care a purtat public un asemenea obiect a fost împăratul roman Nero.
Legenda spune că Nero privea la luptele dintre gladiatori prin smaralde pe care și le ținea în fața ochilor. Cu toate că, în mod clar, acestea îi distorsionau vederea, în același timp îl ajutau să se protejeze de razele soarelui fierbinte.
Dar Nero nu era singurul care folosea minerale pentru protecția ochilor. În China, oamenii apelau la cristale de cuarț fumurii pentru a combate razele puternice. De asemenea, chinezii au fost cei care au purtat prima oară ochelari de soare de interior, fapt ce a făcut ca aceștia să fie preluați și de către spionii guvernamentali.
Judecătorii ce prezidau completele de judecată din China purtau ochelari de soare dar nu pentru a preveni orbirea temporară cauzată de razele puternice sau alte elemente naturale ci pentru a-și ascunde figurile atunci când chestionau martorii.
Urmând acest obicei, agenții guvernamentali care aveau roluri de combat și protecție, foloseau ochelarii de soare nu doar pentru a-și îmbunătăți vederea atunci când era soare puternic ci și pentru a nu li se vedea ochii și, automat, a nu li se capta privirea. De atunci, ochelarii de soare au devenit caracteristici pentru agenții secreți de tip James Bond, care îi folosesc atât la exterior cât și în interior, ascunzându-și privirile.
În anul 1752, un bărbat pe nume James Ayscough început un experiment cu lentile colorate, pe care le-a plasat într-o ramă de ochelari. Conform documentațiilor rămase, Ayscough era de părere că lentilele colorate în albastru sau verde puteau corecta vederea oamenilor cu deficiențe. Prin urmare, el nu a avut nicio secundă intenția de a inventa ochelarii de soare ci pur și simplu de a face viața mai bună nevăzătorilor.
Odată cu răspândirea pe scară largă a sifilisului, la începutul secolului 20, medicii au început să prescrie, printre altele, ochelari cu lentile maronii, deoarece lumina puternică era un factor care agrava simptomele bolii. Așa au apărut, de fapt, primii ochelari de soare moderni pe care i-a produs omenirea.
Capacitatea acestora de a reduce tensiunea la care erau supuși ochii din pricina soarelui puternic era extrem de mare, așa că oamenii au început să poarte ochelari de corecție, ca accesorii permanente.
La începutul anilor 1900, popularitatea ochelarilor de soare a crescut din ce în ce mai mult, aceștia au pătruns în America și s-au răspândit imediat. Vedetele de cinema au început să-i poarte în public, pentru a nu fi recunoscute de către fani. Dar acest trend care a cuprins Hollywoodul avea să iasă din sferele Cetății Filmului, la fel ca orice altă tendință similară, iar oamenii de tot felul au început să poarte modelele abordate de marile vedete.
Companii precum Sam Foster au început să producă ochelari de soare pe scară largă iar folosirea acestora nu a mai fost limitată la oamenii care doreau pur și simplu doar să evite lumina soarelui ci acest accesoriu a devenit parte integrantă a zonei de fashion.
De fapt, când Sam Foster a început producția de masă a ochelarilor de soare, la finalul anilor 20, el a făcut mai mult decât să cucerească un target vast, începând să-și vândă produsele, sub denumirea Foster Grant, inclusiv pe podiumurile de defilare din Atlantic City.
În 1938, ochelarii de soare au ajuns în presă, acesta fiind anul în care revista Life i-a numit „iubirea favorită a femeilor americane”. Până la acea vreme se vânduseră mai mult de 20 de milioane de perechi pe teritoriul Americii, doar o pătrime dintre aceștia fiind utilizați de către cei care aveau realmente probleme de vedere. Ceilalți îi purtau doar ca accesoriu.
În 1936, un bărbat pe nume Edwin H.Land, a inventat ochelarii de soare cu polarizare iar lumea ochelarilor i-a îmbrățișat pe loc. Comunitatea piloților a început să-i poarte, pentru a-și îmbunătăți vizibilitatea pe timpul zborului și a nu mai fi orbiți de razele soarelui. În anii 80, Ray Ban a făcut o avere din ceea ce azi numim ochelarii Aviator, după ce a pus o pereche pe urechile lui Tom Cruise în marele succes cinematografic care s-a numit Top Gun.
Astăzi, în ciuda sutelor de companii care produc ochelari de soare, Ray Ban continuă să fie considerată una dintre companiile-mamă ale ochelarilor moderni și, totodată, un simbol al modei pe întreg cuprinsul globului. Cam asta am vrea și noi să devenim pentru ochelarii de soare cu ramă din lemn, deci dacă te cheamă Top Gun sau joci intr-un film numit Tom Cruise, anunta-ne, te rugăm.
Comentários